De n-ar fi, nu s-ar povesti. BĂI VĂRULE, TE MAI SUPĂRĂ CINEVA?

De n-ar fi, nu s-ar povesti. BĂI VĂRULE, TE MAI SUPĂRĂ CINEVA?

 (Urmare din nr trecut)

 Este cazul Primului război mondial, dar nu numai. Se pare că serviciile secrete ale Imperiului austro-ungar au pregătit prin interpuși pe agariciul acela fără niciun Dumnezeu de Gavrilo Prințip pentru a-l asasina pe arhiduce, ca în acest fel să se aprindă scânteia răzbunării și să se dea drumul în lume câinilor turbați ai războiului. Tot deștepții ăia de austrieci au provocat prin agenții lor și Revoluția din Octombrie care a început în Noiembrie ca și multe alte nelegiuiri, care în timp s-au întors împotriva lor, așa încât, după câte știți au pierdut războiul și teritorii, și oameni, și fala lor trecătoare, pentru că acesta este destinul tuturor imperiilor cu picioare de lut. Dumnezeu cel adevărat are grijă ca din când în când, când își mai găsește timp, să-și aplice în lume justiția imanentă.

Mulți spun că sunt războaie drepte și războaie nedrepte, depinde de care parte a baricadei te afli. Total fals! Sunt atacuri care pornesc războaie și lupte care încearcă să oprească atacurile nedrepte. Dar vreau să vă atrag atenția cu privire la majoritatea războaiele din istorie: cei care au pornit războaie– conducători sau imperii– , au pierit în războaie. Puține au fost cazurile în care s-a întâmplat invers.

 Așa cum am spus mai spus sunt războaie care pornesc din nimic și în care, cei care au interesul să le provoace, dacă nu pot să aprindă ei înșiși scânteia, pun pe alții să o facă sau orchestrează chiar ei atacuri în numele celor care ar trebui „să-i atace” pentru a avea posibilitatea să reacționeze „pe măsură”, dar de obicei disproporțional și mai rău.

 Acum am să expun câteva păreri personale cu privire la conflictul din fâșia Gaza. Conducătorii actuali ai statului Israel și cei ai organizației teroriste Hamas au făcut ei ce au făcut și au aruncat cu gaz peste un foc care ardea mocnit. Au suflat în cărbuni cu foale de draci. Mă pune pe gânduri, însă, și îmi este foarte greu să înțeleg cum un stat, care a găsit în cele mai ascunse cotloane din lumea asta toți conducătorii naziști și i-a adus în fața justiției sau i-a executat, nu avea acum informații că se pregătește ceva din partea Hamas. Niște servicii secrete ultra performante care știu și evoluția embrionului din puiul de sub cloță, hodoron-tronc au avut o sincopă de câteva minute, așa încât niște troglodiți imbecili cu creierii spălați de fanatism (sau poate că nu?!), cu niște motociclete și cu oareșce armament convențional au reușit să surprindă sistemul defensiv israelian, acela atât de performant încât putea să spună și ce cantitate de mercaptani avea pârțul unui porumbel care trecea în zbor peste granița dinspre fâșia Gaza?!!! Haida, de! Mai taie din ele dă-le dreacu! Aci e ceva cusut cu ață albă. Că ăia două milioane de palestinieni este posibil să fi ajuns la limita răbdării și o mare parte dintre ei, pe acest fond, să sprijine mișcarea Hamas, este foarte posibil: multe lucruri se pot întâmpla la disperare– ferească Dumnezeu de mai rău!–, dar de aici și până a măcelări fără discernământ sute și mii de nevinovați este cale destul de lungă. Regula aia idioată a israelienilor care zice că la un om de-al lor ucis trebuie șterși de pe Terra zece palestinieni sună al dracului de foarte urât, are niște nuanțe de feudalism sau și mai din urmă.

Indiferent din ce popor fac parte victimele umane civile sunt nevinovate.

Într-o lume preponderent arabă, cu vecini foarte prietenoși, așa cum îi are acum, statul Israel se joacă cu focul ca motanul din banc, fără să țină cont că și leii se mai jigăresc.

Sunt mâhnit să observ că pe niciunul dintre cei care astăzi susțin necondiționat Israelul, nu i-am auzit vorbind niciun moment despre pace și despre condițiile înfăptuirii ei, la fel ca și în cazul conflictului din Ucraina unde lucrurile stau aproape la fel. În unele state musulmane și europene unde oamenii sunt mai moderați am văzut manifestații și îndemnuri spre pace și spre rezolvarea conflictului pe o cale pașnică.

Că sunt și state musulmane care sunt mult mai vehemente în pozițiile luate față de acest conflict și care s-ar implica activ în lupta împotriva statului Israel asta este de notorietate, dar eu tot mai cred că dacă discursul general ar fi despre pace nici aceste state ceva mai radicale nu ar mai avea altceva de făcut decât să se ralieze la ideea susținută de majoritate. Poate că ar mai fi mici excepții, însă acestea nu ar mai reprezenta un pericol atât de iminent ca acum. Pentru că toată lumea știe: „Cine seamănă vânt va culege furtună!”

Văd în ultima vreme că susținătorii războiului bagă mii de bani în rețelele de mințire a sistematică a populației prin mass media și am remarcat că unii dintre așa zișii ziariști apelează la tot felul de tertipuri pentru a vinde știri ieftine și alarmante, care, dovedindu-se neadevărate, nu numai că duc informația în derizoriu dar aruncă și cu mocirlă și cu scârnă asupra întregii bresle a presei. Or asemenea practici ar trebui să înceteze, pentru că în realitate nu sunt de folos nimănui.

Ghinionul „vărului” mai mic este acela că între timp în lume „leul” nu prea mai este leu, se conturează niște poli puternici de putere planetară pe pilonii zdraveni ai unor state imense ca număr de populație, ca putere economică, ca resurse energetico-minerale, și nu în ultimul rând ca puteri militare. Ei bine, cam de aici începe deranjul.

După cum știți „leul” și-a cam băgat coada în răsturnarea unor omeni politici din lumea musulmană pe motiv că ar fi dictatori, sau că dețin arme de distrugere în masă, chimice sau alte năzbâtii care după ceva timp s-a dovedit că erau niște minciuni sfruntate. Musulmanii nu sunt toți proști. S-au prins cum stă treaba și a doua oară n-o să-i mai prostească „leul”.

În concluzie eu cred că la acest moment cel mai bine este ca toate statele încinse în această veritabilă horă a dracilor, ar trebui să se gândească la oamenii săraci și amărâți care suportă tot greul războiului, care mor pur și simplu fără să știe de ce, să-și retragă arhanghelii morții în cazărmi și, la îndemnul celorlalte state doritoare și susținătoare de pace, să se așeze la masa negocierilor cât mai curând posibil, pentru că numai așa se pot rezolva cu brio astfel de probleme. Ar trebui să se gândească la faptul că orice moment de continuare a acestui război, indiferent de motiv, înseamnă pierderea unor alte vieți nevinovate. Poate că acceptând ca pe același teritoriu să se formeze două state cu o capitală comună, Israelul ar scăpa de pericolul unei posibile ștergeri de pe harta lumii– dacă statele musulmane s-ar coaliza împotriva lui–, și în acest fel ar împiedica și izbucnirea unei alte conflagrații cu caracter mondial, în care pe lângă soldați ar muri și alți civili nevinovați. Poate că dacă lumii musulmane i s-ar da o dovadă de înțelegere din partea Israelului, atunci s-ar găsi și mijloacele necesare de rezolvare a conflictului pe cale pașnică și s-ar împiedica la timp escaladarea conflictului.

Cel mai sigur este însă faptul că dacă majoritatea statelor implicate de o parte și de alta a baricadei războiului ar renunța la ideile lor belicoase și ar susține la unison pacea, atunci, atât Israelul, văzându-se lăsat fără sprijinul vărului mai mare, cât și palestinienii și Hamas, văzându-se fără nicio susținere, ar găsi mijloacele comune de rezolvare a acestui conflict, iscat din te miri ce, care riscă să arunce în aer pacea planetară.

Dă-le, Doamne, minte conducătorilor lumii și nu lăsa să mai moară o mulțime de nevinovați în războaiele provocate și susținute de niște nebuni scăpați din iad! Amin!

Nae de la Morunglav

Lasă un comentariu