***Picătura de cultură. NE PLÂNGEM…***
Ne plângem toți și fiecare-n parte
Că Dumnezeu ne pune la-ncercare,
Că numai noi ne scurgem către moarte
Nedreptățiți de El și că ne doare.
Gândim că doar a noastră e durerea,
Că numai noi simțim otrava vieții,
Că numai noi gustăm din clipă fierea
Și regretăm plecarea tinereții…
Dar, dacă vom privi în jur cu milă,
Cu ochii arși de flacăra lumească,
Poate-om vedea și pătura umilă–
Cei ce se zbat să supraviețuiască.
Și-abia când le vedea-vom disperarea
Acestor inși pierduți la zarul sorții,
Poate-om afla secretul și mirarea
Că toți plecăm la fel pe drumul morții.
Până la urmă poate-om înțelege
Că veșnicia nu ne-a fost lăsată,
Ci ne-a fost scris printr-o nedreaptă lege
Să fim și să murim numai o dată.
Purtăm cu toți o flacără divină
Mai roșie, mai albă, mai albastră,
Dar când dăm morții torța de lumină
Rămâne numai fumu’-n urma noastră.
De-ai fost sărac sau rege, nu contează–
Toți vom simți țărâna cum ne scurmă–
Iar la final, când tot se decontează,
Rămâne doar ce vom lăsa în urmă.
Nicolaie Dincă
SEMNALUL ORA-S 