Picătura de cultură. PUI DE LELE

***Picătura de cultură. PUI DE LELE***

Voi, trântori păcătoși și beizadele,

Pui veninoși ai unor pui de lele

Sosiți cândva de pe sub zarea-albastră

Și aciuiați pe-aici, prin țara noastră,

Ce oare-i strâmb cu voi, urmași murdari

Ai unor ticăloși veleitari,

De ce vă pute și vă prea scârbește

Tot ce-i curat și sună românește?

Ce gânduri reci vă-ndeamnă să-njurați

Aerul țării pe care-l respirați,

Cu ce arginți spurcați sunteți plătiți

Ca să scuipați și ca să murdăriți

Tot ce-i profund și pururi românesc?

Credeți cumva că nu-și mai amintesc

Românii cine au fost ai voștri tați

Și pentru ce ne-au fost parașutați?

Pasu’-napoi, nimicuri fără țară

Și gura mică, pâna să vă doară!…

Aveți de grijă cum jonglați cu focul

Nu vă forțați nechibzuit norocul!

De v-ați născut aici și glăsuiți

În limba țării pe care o huliți,

Nu-nseamnă c-aveți dreptul să scuipați

În miezul alb al pâinii ce-o mâncați,

Căci s-ar putea să vă primiți deodată

Vreo câteva în gura cea spurcată,

Încât cu greu să vă mai recunoască

Cea care-a prea-curvit ca să vă nască.

Noi vă vedem mereu, distinse boaite,

Cum vă-nrăiți și v-adunați în haite

Să-i mulțumiți pe cei ce vă plătesc

Ca să-njurați tot ce e românesc.

Dar aveti grijă cât întindeți coarda

Căci s-ar putea să vă dispară hoarda

Și să vă- mprăștiați în largul zării,

Dacă ne pierdem noi simțul răbdării.

Vă tolerăm de câțiva zeci de ani

Vă lăfăiți în scăldători de bani

Dar nu-ndrăzniți cumva mai mult de atât

Că altfel vom muri cu voi de gât!

Înaintașii voștri-s venetici

Aduși de vântul vremii-aici,

Dar, dacă-au fost de-ai noștri acceptați,

Nu-nseamnă c-aveți dreptul să-njurați.

Nu vă mai place țara și vă doare,

Puteti pleca cu toți în lumea mare.

Românii au o lege–să luați seama:

Faceți orice dar nu-njurați de mama!

Vituperați și spuneți vorbe-n dodii

Căci provenți din nebuloase zodii,

Sunteți scursuri de stepe și bizanțuri

Care visează să ne vadă-n lanțuri.

Voi n-aveți glie sfântă să vă doară

N-aveți în piepturi inimă de țară,

Sunteți urmași mărunți și demni de jale

De flegme și scursuri orientale.

Nu vă mai străduiți să nașteți monștri

Și nu vă mai legați de zeii noștri,

Că vă veți pune-n cap întreaga țară

Și țara-i grea… și are să vă doară!…

Nu vă doresc–și Domnul să ferească!–

Să explodeze ura românească,

C-atunci afla-ve-ți ce puțin contează

Nemernicii ce vă stipendiază.

 Nae de la Morunglav

Lasă un comentariu