***Picătura de cultură. PUI DE LELE***
Voi, trântori păcătoși și beizadele,
Pui veninoși ai unor pui de lele
Sosiți cândva de pe sub zarea-albastră
Și aciuiați pe-aici, prin țara noastră,
Ce oare-i strâmb cu voi, urmași murdari
Ai unor ticăloși veleitari,
De ce vă pute și vă prea scârbește
Tot ce-i curat și sună românește?
Ce gânduri reci vă-ndeamnă să-njurați
Aerul țării pe care-l respirați,
Cu ce arginți spurcați sunteți plătiți
Ca să scuipați și ca să murdăriți
Tot ce-i profund și pururi românesc?
Credeți cumva că nu-și mai amintesc
Românii cine au fost ai voștri tați
Și pentru ce ne-au fost parașutați?
Pasu’-napoi, nimicuri fără țară
Și gura mică, pâna să vă doară!…
Aveți de grijă cum jonglați cu focul
Nu vă forțați nechibzuit norocul!
De v-ați născut aici și glăsuiți
În limba țării pe care o huliți,
Nu-nseamnă c-aveți dreptul să scuipați
În miezul alb al pâinii ce-o mâncați,
Căci s-ar putea să vă primiți deodată
Vreo câteva în gura cea spurcată,
Încât cu greu să vă mai recunoască
Cea care-a prea-curvit ca să vă nască.
Noi vă vedem mereu, distinse boaite,
Cum vă-nrăiți și v-adunați în haite
Să-i mulțumiți pe cei ce vă plătesc
Ca să-njurați tot ce e românesc.
Dar aveti grijă cât întindeți coarda
Căci s-ar putea să vă dispară hoarda
Și să vă- mprăștiați în largul zării,
Dacă ne pierdem noi simțul răbdării.
Vă tolerăm de câțiva zeci de ani
Vă lăfăiți în scăldători de bani
Dar nu-ndrăzniți cumva mai mult de atât
Că altfel vom muri cu voi de gât!
Înaintașii voștri-s venetici
Aduși de vântul vremii-aici,
Dar, dacă-au fost de-ai noștri acceptați,
Nu-nseamnă c-aveți dreptul să-njurați.
Nu vă mai place țara și vă doare,
Puteti pleca cu toți în lumea mare.
Românii au o lege–să luați seama:
Faceți orice dar nu-njurați de mama!
Vituperați și spuneți vorbe-n dodii
Căci provenți din nebuloase zodii,
Sunteți scursuri de stepe și bizanțuri
Care visează să ne vadă-n lanțuri.
Voi n-aveți glie sfântă să vă doară
N-aveți în piepturi inimă de țară,
Sunteți urmași mărunți și demni de jale
De flegme și scursuri orientale.
Nu vă mai străduiți să nașteți monștri
Și nu vă mai legați de zeii noștri,
Că vă veți pune-n cap întreaga țară
Și țara-i grea… și are să vă doară!…
Nu vă doresc–și Domnul să ferească!–
Să explodeze ura românească,
C-atunci afla-ve-ți ce puțin contează
Nemernicii ce vă stipendiază.
Nae de la Morunglav