***Picătura de cultură. LA CASA PĂRINTEASCĂ***
La casa părintească întinerești c-o viață.
Cerul vine să șteargă neîmpliniri mărunte
Și niciun drum nu se împiedică de ceață,
Când mama îți lipește sărutul ei pe frunte.
La casă părintească îți vezi ca-ntr-o oglindă
Copilăria care nu te-a-nsoțit la poartă
Ci, a rămas să plângă, n-a îndrăznit să-ntindă
O mână despărțirii, căreia-i zicem soartă.
La casa părintească, odăile cât nuca,
La zi de sărbătoare și-așteaptă musafirii!
Un pițigoi doinește de tremură uluca…
Și totul se întâmplă în numele iubirii!
La casa părintească miroase-a mămăligă,
Coaptă în tuciul ăla negru pe dinafară!
Totul e ca pe vremea când nu puneam verigă,
La poarta care aia dinspre bătrâna ulicioară!
La casa părintească azi totul e feeric
Și pâinea e mai pâine decât în alte locuri.
Nimeni nu are-n suflet nici urmă de-ntuneric.
Scânteile iubirii aprind înalte focuri.
La casa părintească întinerești c-o viață!
Descalță-te, doar astfel poți să vorbești cu lutul,
Când răsăritul urcă spre noua dimineață…
Și nu uita că toate încep cu începutul!
La casa părintească, bunica se închină.
A pus în bătătură masa cu trei picioare.
A așezat și străchini! Cu fața spre lumină,
Dudul culege umbre din razele de soare!
Dacă alergi prin iarbă ca în copilărie,
Covor din iarbă moale în tine o să crească.
Fă-i bunicii tale aleasă bucurie…
Îndrăgostește-ți viața de casa părintească!
Constantin Mosor
SEMNALUL ORA-S 