***Vâlcea.„Povești despre cum ești”- Lansare de carte la Rm Vâlcea***
Am ținut foarte mult să fiu prezent la Galeriile de Artă, la această lansare de carte scrisă de Andreea Ionescu pentru că la cea dinainte – „Brândușa numărul șase“ (2021) -, nu am putut să ajung și am regretat.
Mi-am dorit acest roman de introspecție pentru că nu-mi era străin talentul scriitoricesc al autoarei. În urmă cu mulți ani lecturasem textele ei postate pe internet.
Poveștile ei sunt atât de sincere, izvorâte din inima unui copil, încât n-ai cum să le uiți. Scrierile Andreei îți rămân sădite adânc în suflet și în minte generând permanent emoții răvășitoare.
Cunoșteam și calitățile ei de jurnalist. Articolele ei de presă erau pline de sevă, tratate în mod obiectiv, permanent în căutarea adevărului exprimat limpede și răspicat.
Andreea ne arată mereu că este o adevărată prințesă, prin felul cum se poartă, cum gândește, cum vorbește, cum scrie; o zână bună a metaforei, o castelană a cuvântului scris.
„Povești despre cum ești“ te invită să privești tablourile zugrăvite de autoare prin ochii ei calzi, să-i cunoști și să-i cuprinzi sufletul, pe al ei și pe al celorlalte suflete pe care le-a întâlnit pe drumul vieții.
Oricare dintre noi, cei care parcurgem aceste pagini, ne putem regăsi în descrierile acestea desprinse din viața ei și așternute pe hârtie precum un decor al unei toamne târzii.
Răsfoind cartea, la evenimentul de lansare, m-am oprit la un text care m-a atras și la care am tot revenit, aproape obsesiv: „În cele mai cumplite momente, m-am agățat de trena lui Dumnezeu și mi-am promis că nu o să devin niciodată ce urăsc la alții. Și dacă, printr-o minune parcă, nu m-am desprins, este pentru că nu mi-am trădat cuvântul.“ Aceste rânduri le puteam scrie și eu, referindu-mă la persoana mea.
Fragmente din acest volum pot să intre, cu un real succes, într-o enciclopedie a citatelor celebre, a cugetărilor universale; mai zic, că pot să servească, la fel de bine pentru o multitudine de postări inspiraționale.
„Povești despre cum ești“ este o carte despre suferință și despre dragoste, este o odă adusă semenilor, cu toate dramele și bucuriile trăite de ei, și odă închinată lui Dumnezeu, fără de care nimic nu a fost, nu este și nu va fi.
Pe lângă minunatul volum, autoarea a oferit celor prezenți la eveniment, un dar muzical interpretat de tineri talentați și câte o pereche de lebede de sticlă, translucide, prin care transpare lumina caldă din sufletul ei care se îndreaptă către oameni să-I înconjoare cu iubire, așa cum o fac cuvintele așternute de ea în această carte.
Asta am vrut să spun, Andreea. Și da, rândurile tale, sunt „pâine pentru suflet.“
Prof. Dr.Florin EPURE
SEMNALUL ORA-S 