***File de istorie. Bătălia de la Posada- un reper pentru emanciparea Țării Românești***
Trebuie să recunoaștem că istoria milenară a țării noastre este una admirabilă, avâd în vedere vitejia înaintașilor nostri, în special cea a domnitorilor români care s-au sacrificat pentru a păstra pământul unde s-au născut și pe care să ni-l lase moștenire.
Unul dintre cei mai importanți domnitori români, care marcat istoria Țării Românești, aducând o recunoaștere internatională a teritoriilor românești a fost Basarab I, care prin Bătălia de la Posada a demonstrat că este un bun strateg, în lupta împotriva coroanei maghiare.
Victoria de la Posada poate fi considerată drept actul de naştere al Ţării Româneşti, adică momentul apariţiei primului stat românesc medieval.
Localitatea vâlceană, Perișani, denumită și Țara Loviștei sărbătorește în fiecare an, din luna octombrie Bătălia de la Posada, o remarcabilă filă de istorie ce s-a petrecut în anul 1330 când domnitorul Tării Românești Basarab I i-a dat o lecție memorabilă lui Carol Robert de Anjou, regale Ungariei.
Potrivit istoricilor, domnitorul Basarab I, cel care se afla în 1324 sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou, după ce a cucerit în anul următor Severinul, a reușit să rupă legăturile cu regatul Ungar și din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său.
Așa se face că, regale Ungariei, Carol Robert de Anjou, a intervenit cu o armată puternică și pleacă, în septembrie 1330, din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeș. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului român (ilustrată și într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care îi aduce o propunere de pace.
Deși Basarab I își plătea conștiincios arenda pentru vasalitatea acordată (conform contractelor cu coroana ungară asupra drepturilor si folosirea resurselor naturale, contract păstrat în corespondența papală), regele Ungariei s-a lăsat ațâțat de adversarii lui Basarab, voievodul Thomas din Transilvania și fiul lui Niklas Gara, de-al îndepărta pe Basarab, sperând astfel că ei vor putea obține investitura vasalității asupra Valahiei. Astfel Basarab nedorind un război devastator a oferit generos regelui o despăgubire pentru campania sa.
Bătalia de la Posada a fost un conflict militar care a avut loc în toamna anului 1330, avându-i ca lideri pe Basarab I şi pe regele maghiar Carol Robert de Anjou.
În anul 1324, Basarab I era vasalul lui Carol Robert de Anjou, după mai multe conflicte în care cei doi au fost duşmani, întâlnindu-se în diferite conflicte armate. În urma negocierilor purtate de către Basarab I cu reprezentantul diplomatic al lui Carol Robert de Anjou, comitele Martin al Sălajului, voievodul român a fost numit „Basarab, voievodul nostru Transalpin”. Cu toate acestea, Basarab I nu şi-a asumat nicio altă obligaţie faţă de regele Ungariei, în afară de plata unor obligaţii financiare, a căror valoare nu o putem preciza.
Un an mai târziu, domnitorul român a cucerit Severinul. Acest lucru a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din anul 1327 Basarab a refuzat să mai plătească tributul de vasal.
În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, cu o puternică armată formată din circa 30.000 de ostaşi, a plecat din Timișoara pentru a-l pedepsi pe fostul său vasal, Basarab I.
Armata maghiară a ocupat Banatul de Severin, după care a înaintat prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, către Curtea de Argeș.
Această strategie de apărare, cunoscută ca ,,Tactica pământului pârjolit”, a cauzat foamete în rândurile armatei încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum, Carol Robert de Anjou a primit o solie din partea voievodului român. Era o propunere de pace.
Deși Basarab I își plătea conștiincios arenda pentru vasalitatea acordată, regele Ungariei s-a lăsat influenţat de către adversarii lui Basarab, voievodul Thomas din Transilvania si fiul lui Nikolas Gara. Aceştia doreau îndepărtarea lui Basarab, sperând astfel că ei vor putea obține investitura vasalității asupra Valahiei. Astfel Basarab, nedorind un război devastator, a oferit regelui o despăgubire generoasă pentru campania sa.
Basarab I a oferit o despăgubire generoasă, respectiv 7.000 de mărci de argint, cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție, „numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”. Cu toate acestea, regele maghiar a refuzat oferta.
Carol Robert de Anjou a răspuns cu aroganță, spunând că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară a ajuns la Curtea de Argeș și chiar dacă cetatea era pustie, maghiarii au incendiat-o.
Potrivit istoricilor unguri dar și a unei cronici consemnate de istoricul polonez, Jan Długosz povestesc despre un armistițiu încheiat între cele două părți beligerante. Condiţia era ca ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria, urmând cel mai scurt drum.
Ghizii români trimişi de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu, care trecea în localitate vâlceană de azi, Perișani unde acesta le pregătise o capcană. Istoricul român A. D. Xenopol a pus la îndoială aceste relatări. A considerat că acesta este doar un pretext pentru a explica mai ușor înfrângerea rușinoasă a armatei maghiare.
Cert este că odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii au fost atacați și zdrobiți. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intrușilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor.
Atunci când armata maghiară a intrat în defileu, valahii au început să arunce de sus, din locuri ferite, cu bolovani, bușteni, săgeți și sulițe. Au transformat lupta într-un adevărat măcel.
Printre victime, alături de numeroși nobili, s-au numărat și Toma, voievodul Ardealului, Andrei de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum și preotul personal al regelui maghiar. O parte dintre supraviețuitori au fost luați în robie. Ulterior, însuși regele a recunoscut că în urma bătăliei „s-au tras nu puține robii, cazne și primejdii pentru neamul unguresc”.
Aceste fapte i-au băgat fruca-n oase marelui rege maghiar, Carol Robert de Anjou, care a scăpat cu viață, ca prin urechile acului. Acesta a schimbat hainele cu un ostaș de-al său și a fugit ca un laș prin pădure, ajungând în Ungaria cu doar câțiva supraviețuitori. Cel care îi îmbrăcase hainele a fost omorât de către oștenii lui Basarab, care au crezut că este regele.
Bătălia de la Posada a fost menționată în mai multe izvoare istorice. Cele mai importante sunt Cronica Pictată de la Viena (Chronicon pictum, anul 1360), Cronica lui Thurocz (Chronica Hungarorum, anul 1486), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, anii 1455 – 1480). De asemenea, Batălia de la Posada este menţionată şi în alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, aşadar la circa 100-200 de ani după lupta istorică.
Prin victoria de răsunet obţinută la Posada, Basarab I a reușit să consolideze independența ținutului său. A urmat o întărire din punct de vedere statal, după care o expansiune a hotarelor.
Bătalia de la Posada a însemnat practic nașterea primului stat medieval românesc independent, Basarab I asumându-şi titlul de Mare Voievod.
Relațiile cu Regatul Ungariei s-au îmbunătățit abia după moartea lui Carol Robert de Anjou, din anul 1342, şi cu urcarea pe tron a fiului său, Ludovic cel Mare.
Domnia lui Basarab I s-a încheiat în anul 1352. Pe peretele bisericii domnești din Curtea de Argeș stă scris astfel: „În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”.
Dr. Ing. Grigore Sebeș
SEMNALUL ORA-S 