Vâlcea. Povestea neștiută a Castrului Roman de la Ocnele Mari

CASTRU ROMANPrezenţa romană pe teritoriul judeţului Vâlcea este atestată încă din perioada războaielor purtate de Traian împotriva lui Decebal.

La Ocnele Mari a existat un Castru Roman, punct “Baraj- aval”, o fortificație militară care avea rol de supraveghere la intrarea în Cetatea Buridava, în stânga Parau Sărat.
Totodată acesta avea rol de vamă pentru sarea care era extrasă din localitate. Sarea era măsurată, ținându-se astfel o evidență economică a acesteia.

Mai apoi aceasta lua “Drumul sării” – care pornea de la Ocnele Mari, pe la Copăcel către vechiul Târg al Râurenilor , iar cel de-al doilea drum din Ocne către Ocnița, urca la Slătioarele, cobora pe la fântâna de lângă Biserica Sf. Nicolae Slătioarele, pe lângă cursul Oltului până la Dunăre sau urca în sus pe dealul Buneștiului pe drumul Mehedinților LOCUL CASTRULUI ROMANcare străbătea Târgu Jiu şi ajungea tot la Dunăre.
Transformarea Buridavei romane dintr-un centru militar într-unul economic s-a datorat mai ales exploatării resurselor de sare din zona Ocnele Mari- Ocniţa şi a marelui comerţ cu “aurul alb” de aici.
În urma cercetărilor arheologice efectuate de către specialişti, reiese că în zonă au existat 12 locuințe, două ateliere de fierărie, două cuptoare de redus minereul de fier, trei cuptoare pentru pâine, patru vetre şi nouă locuinţe cu structură de lemn.

Într-una din locuinţe, a fost descoperit un ulcior cu inscripţia: ”INONA” (IUNONA), care reprezenta ocrotirea căsătoriei în mitologia romană.
În zonă au mai fost descoperite oale, ulcioare, căni ceramice.

După încheierea celui de-al doilea război împotriva dacilor în
anul 106, o parte din vechiul regat dac este transformat în provincie romană, teritoriul de vest al Olteniei, cel cuprins între Olt şi Jiu, rămânând sub controlul guvernatorului provinciei sud-dunărene Moesia Inferior, pentru ca în 118 el să fie inclus în provincia Dacia Inferior, iar din anul 168, momentul reorganizării administrative a provinciei dacice din timpul domniei lui Marcus Aurelius, până în 271, la retragerea aureliană, să fie în componenţa Daciei Malvensis, inclus deci în sistemul economic al statului roman. Transformarea Buridavei romane dintr-un centru militar într-unul economic s-a datorat mai ales exploatării resurselor de sare din zona Ocnele Mari – Ocniţa şi a marelui comerţ cu aurul alb de aici.
Amplasarea aşezării civile romane de la Ocniţa la circa 300 m nord de cetatea dacică Buridava reprezintă o importantă verigă în angrenajul politico-economic dar mai ales comercial al imperiului. Punctul Baraj-aval3 se află pe terasa de pe partea stângă a pârâului Sărat.
Cercetări arheologice preventive în acest punct au fost făcute în anul 2009 de Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea .
Construirea în regim de urgenţă a barajului Buridava, precum şi excavarea pământului din zonă a contribuit la distrugerea parţială a sitului, nivelul superior de locuire fiind distrus.
Desfăşurate pe o perioadă de şase luni, cercetările arheologice efectuate de specialiştii muzeului au relevat existenţa a 12 locuinţe, două ateliere de fierărie, două cuptoare de redus minereul de fier, trei cuptoare pentru pâine, patru vetre şi nouă locuinţe cu structură de lemn.
Se remarcă prezenţa unei locuinţe cu fundaţie de piatră (presupunem că la început edificiul a fost un turn-locuinţă care avea rolul de supraveghere a văii pârâului Sărat, la intrarea în fosta cetate dacică, transformată mai târziu în locuinţă cu scop pur economic). Materialul arheologic descoperit este alcătuit din ceramică de factură romană (amfore, ulcioare, oale cu una sau două torţi, căniţe, străchini, opaiţe, etc.), importuri romane (terra sigillata, mortaria, vase decorate în tehnica barbotinei), unelte (cuţite), podoabe (fibule, inele cu gemă), 18 monede de bronz (unele destul de deteriorate) şi 4 de argint, un procentaj important deţinându-l ceramica de factură dacică, etc. Inscripţia descoperită într-o locuinţă, pe un fragment de ulcior roman INONA, (IUNONA), ocrotitoarea căsătoriei în mitologia romană, denotă adorarea unor zeităţi în aşezare. După inventarul numismatic descoperit,
aşezarea poate fi datată între împăraţii Traian-Commodus (106-180), perioadade maximă dezvoltare fiind cel mai probabil în timpul împăratului Hadrian.
Interesant este faptul că pe baza materialului numismatic şi raportându-ne la stratigrafia de la Stolniceni, la venirea pe tron a împăratului Commodus se observă un nivel puternic de arsură şi distrugere.
Existenţa unui conflict regional de mică amploare ar putea fi demonstrat de încetarea parţială a activităţii în aşezarea de la Ocniţa, dar şi de ascunderea unor tezaure monetare, cum ar fi cel de la Flămânda-Cremenari şi Râmnicu Vâlcea. Activitatea este probabil reluată după acest conflict, cercetările viitoare urmând să confirme acest lucru, existenţa aşezării continuând până la retragerea romană şi după.
Nu a fost descoperit un nivel de cultură dacică propriu–zis, în schimb aşezarea romană a distrus o locuire din perioada de tranziţie spre epoca bronzului şi din epoca bronzul timpuriu (culturile Coţofeni şi Glina).
Tipul cercetării: cercetare arheologică preventivă.
Durata cercetării: mai 2009-octombrie 2009.” Revista Buridava -Cronica Cercetărilor arheologice în județul Vâlcea Claudiu Tulugea, Mariana Iosifaru, 2009.

 Mădălina Firescu, CIT Ocnele Mari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s