De ziua Sf. Ioan, s-au împlinit 630 de ani de la atestarea documentară a judeţului Vâlcea, primul judeţ menţionat în documente, deşi obârşia lui este mult mai veche. Actul primei atestări documentare, care poartă pecetea şi iscălitura lui Mircea cel Bătrân, domnitorul Ţării Româneşti, prin care acesta dăruieşte şi întăreşte danii ctitoriei sale de la Călimănești – Sfânta Mănăstire Cozia: „Eu, în cel Hristos Dumnezeu, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, marele voievod şi domn a toată Ungrovlahia, după putere am binevoit[…] să ridic din temelie o mănăstire[…] am dăruit puţin obroc din casă mea pentru hrana călugărilor[…]. În judeţul Vâlcea, pe fiecare an să-şi adune înşişi călugării albinăritul”. Domnitorul mai dăruieşte şi alte proprietăţi, o moară la Râmnic şi una la Cătălui, 300 de sălaşe de ţigani etc.
Sărbătorim astăzi, 7 ianuarie cea mai importantă dată istorică a județului nostru. În ziua de 8 ianuarie 1392, pana marelui logofăt Filos (pe numele de monah, Filotei), un învăţat şi cunoscător al limbilor greacă şi slavonă, înscria, pentru vecie, numele acestui străvechi ținut. Acest document reprezintă un act de danie, închinat de voievodul Mircea cel Mare, ctitoriei sale de la Cozia.
Vâlcea este astfel, cel mai vechi judeţ, care apare atestat în Țara Românească, după Jaleş (3 octombrie 1385). În ceea ce privește numele județului, cea mai plauzibilă ipoteză aparține savantului Nicolae Iorga, cum că provine de la numele unei căpetenii locale – cneazul Vâlc (în românește, Lupu) -, care în maghiară însemnă tot lup – Farcaş, cel menţionat de Diploma Cavalerilor Ioaniţi (1247).
Este evident că în această zonă, din partea dreaptă a Oltului, Râmnicul şi împrejurimile sale au avut o istorie îndelungată de aceea au stat în atenţia domnitorilor români. Mircea Voievod a declarat Râmnicul reşedinţă a curţii şi cancelariei sale voievodale datorită legăturii directe pe care acesta o avea cu capitalele Ţării Româneşti, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Târgovişte şi Bucureşti dar şi pentru potenţialul economic al acestei vechi vetre urbane.
Descoperirile arheologice atestă, pe întreg arealul vâlcean, mai multe aşezări din perioadele neolitică, a bronzului, din Epoca fierului, când se formează elementul etno-cultural traco-daco-getic, reprezentată prin numeroase vestigii. În această perioadă, o mare dezvoltare cunosc cetăţile dacice de la Buridava, Gradiştea, Roeşti şi altele care au fost amplasate sub forma unui sistem defensiv pentru apărarea Daciei de primejdiile externe.
Izvoarele şi monumentele istorice atestă, în Vâlcea, primele urme ale existenţei omeneşti încă din paleolitic, iar descoperirile de la Bugiuleşti înscriu judeţul între locurile din ţară şi din lume cu cele mai vechi urme de convieţuire umană.
Stăpânirea romană în Vâlcea este reprezentată de linia fortificată care străbate judeţul, de la nord la sud, o frontieră pe Olt a Daciei Inferior cu şapte castre romane (Limes Alutanus), amintite de Tabula Peutingeriana.
Judeţul Vâlcea avea, după recensământul populaţiei din 1930, un număr de 246.616 locuitori. Se ştie că odată cu reforma administrativă din anul 1938, judeţul Vâlcea a fost inclus în ţinutul Olt. Vâlceanul Dinu Simian a devenit rezident regal al ţinutului Olt, reşedinţa acestuia fiind însă la Craiova.
În anul 1947 regimul comunist a decretat o nouă “reformă administrativă” iar în anul 1950 a fost votată Legea raionării administrative-teritoriale a R.P.R. În anul 1952, s-a înfiinţat regiunea Piteşti, care a înglobat şi o mare parte din teritoriul actualului judeţ Vâlcea, iar Râmnicul era raion. După opinia mea a fost cea mai vitregă perioadă pentru vâlceni. Conform Legii din 17 februarie 1968 s-a trecut la o nouă organizare administrativ-teritorială, în care se regăseau elemente ale structurilor din perioada interbelică. O serie de comune din stânga Oltului, ce aparţinuseră judeţului Argeş, au fost incluse în judeţul Vâlcea, aşa cum este el astăzi.
La mulți ani Vâlcea! La mulți ani vâlceni!
Prof. dr. Florin Epure,
director executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea
SEMNALUL ORA-S 