***File de istorie. PSEUDO LAUDATIUM***
O să vă dedic următoarele rânduri, „dragi tovarăși”, din postura aceluia care a avut trei carnete de UTC, dar niciun carnet de partid (Eu am scăpat, voi nu!). De asemenea, mă adresez vouă de pe poziții adverse, având în vedere că la făcătura aia de „revoluție”, eu luam pulane la palme și pe autostrada spinării, iar voi strângeați o legumă lunguiață, prea-învârtoșată și cât se poate de portocalie, cu un regiment de iepuri agățat de ea, în „roza vânturilor”, sperând să nu cadă sistemul socialist care v-a propulsat.
Pe mine 22.12.1989 m-a găsit, începând cu ora 09.oo, în biroul Securității comuniste din Miliția orașului Balș, județul Olt, în calitate de interogat, pe când pe voi, destinatarii frondei mele, v-a găsit ascunși în tenebrele fricii specifice speciei de șobolani din care faceți parte, tinând strâns pumnii sus-pușilor sistemului, că poate-poate nu vor cădea și veți putea să vă mențineți în continuare pe pernele călduțe ale existenței voastre, în puful confortabil, conferit de relațiile de rudenie cu potentații vremii ori cu „oamenii negri” ai sistemului. (A se citi „Miliția” și „Securitatea”!)
Unii dintre voi, care aveți tupeul de a vă numi: „literați”, „poeți”, „scriitori” și chiar „critici literari” ați debutat în perioada comunistă în diferite hârțoage „roșii”, „integre”, „verticale” care v-au lăudat pentru creațiile voastre de elogiatori contrafăcuți, flămânzi de gloria de a lustrui cu limba căcărezele destinului vostru proletcultist. Terfeloagele acestea s-au afirmat prin susținerea creației voastre libidinoase, lăudându-se că susțin curentul cel tânăr și plin de vervă al noilor lingători printre Bucegi ai „realizărilor glorioase ale Partidului”. Erați niște călăreți atât de mici pe niște cai deosebit de mari.
În zilele alea tulburi ale zaverei contrafăcute vi s-au năruit, vai!, speranțele deșarte și v-a cuprins o frică demonică, mai ales atunci când puternicii voștri susținători, fie ei înalți comuniști, securiști sau oamenii de partid din eșaloanele inferioare (Cele mai periculoase și cele mai perfide specimene ale comunismului!), vă spuneau cu vocea sugrumată de frică: „Scapă cine poate!”. Nici ei nu se așteptau ca poporul să fie prostit într-un asemenea hal, iar ei să revină, direct sau prin interpuși, la putere.(Așa cum am avut ghinionul să se întâmple.)
Atunci ați simțit cu toții frica. Frica aceea fără margini, teama de linșaj și majoritatea dintre voi, mai ales cei care făcuserăți „prăpăd” la locul de muncă, v-ați ascuns, pentru o bună perioadă de timp, în găuri neștiute, așteptând cu tranzistorul la ureche un rezultat favorabil vouă. Au venit apoi vremuri tulburi, vremuri de coșmar, când toții ciuciubarii vechiului sistem s-au transformat cu tupeu, peste noapte, dându-se peste cap ca în basme, în contestatari ai acestuia. Ei –nesimțiții care profitaseră din plin de avantajele conferite de relațiile pe care le aveau, ei–care aveau în spate oameni de la Securitate, din aparatul de partid și de stat, ei–care supseseră cu două guri la țâțele nesecate ale vacii propagandistice atât de bine furajate de banii partidului-stat. Viermii ăștia scatofagi ieșeau acum la iveală, porcăind și scuipând venin în stânga și în dreapta, străduindu-se ca prin orice mijloc să iasă din lăturile mișcărilor societății, să se spele în apele tulburi ale vremurilor care au urmat și să se înălbească, să pozeze în Ilene Cosânzene, în Albe ca zăpada, în fecioare pure și neprihănite ca roua dimineții.
Până aici totul pare a fi în normalul uman. Însă în perioada care a urmat Loviturii de stat din decembrie 1989, (Acum putem spune cu siguranță asta!) a fost declanșată o vânătoare de vrăjitoare și tunurile nimicniciei au fost puse pe marile valori, pe autenticele valori ale culturii și nu s-au oprit demolatorii aceștia, proveniți din pegra, din mocirla pestilențială, din Cloaca Maxima pe care am descris-o mai sus, până nu au stropit cu mâzgă și cu scârnă tot ce nu era pe placul lor, tot ceea ce îi surclasa pe ei în materie de talent și de verticalitate, tot ce părea imens în raport cu nimicnicia lor.
Au găsit în rândurile lor dese tot felul de specimene murdare, ridicate din scursura canalelor mișcărilor populare, care s-au autointitulat judecători culturali, critici,oameni de cultură și politici, au inventat de aiurea curente noi, viziuni noi, în totală discordanță cu valorile reale pe care le contestau și au creat, pe principiile lor bolnave, monștri vii cu picioare de lut, susținuți doar de părerile lor iluzorii. S-au aciuiat în jurul acestor idei năstrușnice valuri întregi de contestatari ai vechiului sistem de valori, mulți ostași fără creier, oaste de adunătură, indivizi fără Dumnezeu și ușor de dus de nas, și s-au organizat în grupuri și grupuscule denumite pompos și neasemuit de prețios. S-au încurajat, atribuindu-și, pe rând și reciproc, în valuri succesive, premii, distincții și multă poleială falsă, pentru a crea senzația de valoare și pentru a lua ochii mulțimii. Le-a mers șmecheria o lungă perioadă de timp, până când, în ritmul natural al lucrurilor, au apărut tineri care au început să conteste valoarea vopsită a acestor nimicuri poleite. Au ieșit la iveală acești tineri, care nu au nevoie de recunoașterea unor critici „consacrați”, a unor „formatori politici” pentru a-și publica creațiile sau pentru a-și exprima părerile și opiniile politice.( va urma)
Nae de la Morunglav
SEMNALUL ORA-S 