Editorial. Despre limitele și demnitatea omului

gheorghe duduialaTehnicile operatorii în domeniul cunoașterii științifice au evoluat suficient pentru a demonta iluziile gândirii clasice și implicit să producă o “devrăjire a lumii”, cum spune filosoful german Nietzsche.

Odată cu noile teorii despre viața și lume se destramă imaginea universului ordonat și armonios. Sunt tot mai multe voci care spun că nu există decât o lume dezordonată, haotică, compusă din forțe care se confrunta, din accidente și conflicte permanente între tot ce este viu pe planeta. O lume surdă și indiferenta la suferințe și speranțele omului la o viață sigură. Dar atunci se naște întrebarea: cine definește crima?

Cine hotărăște binele și răul, dacă ele nu exista în sine, cum spun unii filosofi? Despre crima știm din Biblie că asa începe istoria, cei doi frați Abel și Cain din familia protopărințiintilor noștri, s-au omorât pentru putere, nu pentru pâine. Binele și râul în generează omul care acționează veșnic între cele doua limite: atunci când se afla la același nivel cu îngerii, săvârșește binele.

De ce prefera sa le ignore în loc sa le cunoască bine pe ambele și efectele lor? Din ce rațiuni? Sau este vorba de sentimente și nu de rațiune. Om de știința și matematician celebru, francezul Pascal, în cugetările sale ne spune ca inima are rațiuni de care rațiunea e străină, deși noi suntem deschiși să acceptam și principiile abstracte pe care le percepe rațiunea.

Despre demnitate se spune că este capacitatea omului de a se depăși pe sine, or s-a dovedit ca de multe ori este doar un paravan în spatele căruia omul poate turba în voie în virtutea libertății de voință. Faptele omului, de orice natura ar fi ele, sunt legate în gândirea filosofica și religioasă de liberul arbitru acordat naturii umane prin actul de creație.

În secolul XV, Pico Della Mirondola, în lucrarea “Discurs despre demnitatea omului”, lămurește cel mai limpede aspect: “Nu ți-am dat nici formă, nici funcție specifica ție, Adam. De aceea vei avea forma și funcția pe care le dorești. Natura celorlalte creaturi le-am dat-o după dorința mea. Dar tu nu vei avea limite. Tu îți vei defini propriile limite în conformitate cu liberul tău arbitru. Te voi așeza în centru Universului, astfel încât să-ți fie mai ușor să domini împrejurimile. Nu te-am făcut muritor, nici nemuritor, nici de pământ, nici de cer. În felul acesta vei putea să te transformi în ce dorești. Vei putea să cobori la forma cea mai de jos a existenței, ca și când ai fi un animal și vei putea, în schimb, să renaști dincolo de judecată propriului suflet, între spiritele cele mai înalte, cele care sunt divine”.

Încă din antichitate se spune că omul nu este rațional, doar ceea ce îl înconjoară este inteligent, după atomistul grec Heraclit. Pe naziști nu-i putem acuza de lipsă de rațiune, le-a lipsit în totalitate sentimentele umane și respectul pentru viață. În acest caz, putem vorbi despre rațiune, ca paradox?!

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s