Marxiștii și mai nou neomarxisti, părinții universului comunist, au rămas fideli sovietismului, în pofida tuturor dovezilor despre ororile și erorile făcute de ” omul nou” în virtutea teoriilor ateiste impuse în regimurile comuniste din „Europa de Răsărit”. De la „omul nou” societatea postrevoluționară a moștenit excesul de zel conjugat cu cinismul și iresponsabilitatea precum și cu puterea care a practicat un satanism conștient. Ceea ce șochează cel mai tare acum, este modul în care viitorul luminos promis de tăticul dictaturii proletariatului a fost aruncat la gunoiul istoriei tocmai de către ecologia murdară a epocii de aur. Limba română a creat națiunea, astăzi națiunea creează o societate a imposturii, societatea spectacolului, o armată de lingușitori și un val de analfabetism. acest pact acolo este conceput ca un produs de bază al societății și în același timp ca originea ei, pentru ca această societate să renască la rândul ei în ea însăși, alcătuind astfel un cerc vicios. Societatea spectacolului se vrea o trambulină de lansare contraculturii naționale pentru ca viața cotidiană să devină un subprodus al vieții, un mediu care să dea forma artistică existenței. Impostorii, lingușitori și analfabetii fac deliciul spectacolului iar indivizii se văd deposedați brutal de posibilitățile și riscurile acțiunilor. Politica s-a transformat într-un spectacol, iar cetățeanul în spectator în fața înscenării realizate de cei care dețin puterea pentru a menține ordinea dominantă. Câțiva dintre spectatori trăiesc siguranța unei existențe liniștite fără griji, alții sunt victimele excluziunii, sărăciei și precarității, unii trăiesc în plictiseală și monotonie, alții în nebunie. Toți se dovedesc incapabili să schimbe ceva și suferă de fluctuațiile unui sistem absurd și criminal. Absorbiți de spectacol, asistăm indiferenți cu toții la degradarea absolută a vieții. Această situație implică și o formă de privare de libertate, deoarece poporul crede că sistemul îi dirijează viața, când în realitate este un simplu spectacol pasiv și perdant.
Această cultura a spectacolului vine să spargă unitatea clasei muncitoare până nu de mult comun în care egalitatea coercitivă era sterilizată iar individul deghizat în haină de măscărici participat la acest dans grotesc. Trebuie spus că oamenii în general seamănă prin suferință, bătrânețe, vicii, boală, dorință de cât mai bine și se deosebesc prin împlinire. Dacă ne raportăm la Dumnezeu, atunci împliniți religioși sunt oamenii excepționali de rangul întâi, cum spune Chesterton când vorbește despre religios și religiozitate.
Gheorghe Duduiala
Cu prilejul sărbătorilor de iarnă a Nașterii Domnului și a Noul An, vă doresc, pace liniște, belșug și pe toți cei dragi alături La mulți ani!
SEMNALUL ORA-S 