Pictura de cultură. Tropaneii

TROPĂNEII

Nea Nae Mitrache, zis și Habăru, mare negustor cu „ băieți ” la București, a plantat și urcușul și coborâșul Dealului Corboii, numai cu tămâioasă românească, producând un vin de-ți venea „ să rozi paharul„ după…Cum și strugurii, până la cules, erau căutați și râvniți de pofticioșii, când să dea în pârgă, era angajat un paznic la vie.
Pe dealul Corboii, paznicii tradiționali erau fie frații Faraon și Gheorghe Birlic sau Boce, un surdo-mut de la Știrbei, care în ciuda handicapului era cinstit și bătătelnic, adică nu prea stătea locului, alergând atât ziua cât și noaptea, bazându-se doar pe simțul văzului și pe semnele neștiute de alții pe care le punea el din loc în loc…
În culmea dealului, Habăr ridicase o culă din care se vedea toată valea Corboii cu viile, ca-n palmă.
Cu toate astea, Mărin Manafu tot a reușit să înșele vigilența paznicilor și să fure tămâioasă. Învățase el cum să se strecoare și să înșele vigilența paznicilor din armată, de la cercetași…Venea tiptil pe firul Corboii, o lua pe sub dâlmele naturale ale dealului, ca pe curbele de nivel, își lega sub opinci potcoave de cal și intra în vie la ospăț.
Boce a văzut el urmele potcoavelor de cal prin vie, dar nu-și explica ce fel de cal este ăla care pășește dezordonat cu două potcoave. Dar nu numai el își punea problema asta ci toți proprietarii de vii și mai ales femeile care credeau că sunt „ ălesfinte” sau „ dracii goi ” care umblă noaptea până la cântatu cocoșilor.
Secretul a fost descoperit de Mitru Troi, care era leat cu Manafu și cu care umbla noaptea după fete pe la „ strânsuri”…
După ce s-a dus vestea cu „ caii care umblă noaptea prin vii ”, într-o seară, Manafu a început să se laude:
-Bă Mitre ! Am mâncat ieri noapte niște struguri de tămâioasă, ca mierea, bă! Ziceai că sânt parfumați, nu alta…!
-De unde i-ai luat mă, că voi nu aveți struguri dăia ?

-Treaba mea ! Fă și tu rost de două potcoave de cal și te iau cu mine, să te deguști și tu…

Mitru Troi a făcut legătura cu vestea care umpluse tot satul și i-a zis în față:

-Ăuuu! Firea-i al dracului să fii de șmecher, tu ești ăla de tropăi noaptea prin viile oamenilor, cu potcoave de cal?

-Eu sunt bă, eu sunt ! Să taci dracului din gură, să nu mă dai de gol, că te iau și pe tine !

-Bă Tropănele, eu nu merg cu tine, să mă prindă Boce, și să mă fac de râsul satului… De atunci, nici Manafu n-a mai fost la furat de struguri, dar s-a ales cu porecla TROPĂNEL.

Porecla a perpetuat, astăzi aflându-se la a treia generație : AI LU TROPĂNEL sau TROPĂNEII.

Mihai Petrescu