Mehedinți. Actele caritabile ale lui Clotilde Averescu, soția Mareșalului Averescu

Mehedinți. Actele caritabile ale lui Clotilde Averescu, soția Mareșalului Averescu

Despre vestitul mareșal Alexandru Averescu, istoricii noștri au scris foarte multe, consemnând pas cu pas întreaga viață a sa. Însă despre modesta sa soție, care a făcut numeroase acte de caritate, s-a consemnata foarte puțin.
Italiancă cu tată grec, Clotilde Caligaris, provenea dintr-o familie foarte bogată, avere pe care a moștenit-o și pe care a adus-o în România ca zestre la căsătoria ei cu Mareșalul Averescu.
Iubitoare de podgorii, Clotilde a cumpărat o moșie cu peste 37 de ha, în Dealul Viilor din Halânga, azi sat al comunei Izvoru Bârzii, Mehedinți unde a înființat cea mai cunoscută podgorie din sudul țării. Pe Dealul Viilor, cu vedere către municipiul Drobeta Turnu Severin, a construit un conac foarte frumos, unde a locuit în aproape toată viața sa, și de unde a fost dusă pe ultimul drum către cimitirul din oraș. Nu a avut copii, dar a înfiat doi frați ( fată și băiat), ai unei prietene care a murit de tifos.
Clotilde Caligaris i-a fost lui Averescu o soție fidelă, pe care el a iubit-o cu adevărat și sincer. Potrivit unei zicale care spune că în spatele unei personalități deosebite stă o femeie puternică, Clotilde Maresal Averescu a fost o astfel de femeie.
Ea a iniţiat organizarea ,,Societăţii pentru ocrotirea tinerelor fete” în 1908, societate recunoscută ca persoană juridică prin legea promulgată la 1 martie 1916. În vremea războiului societatea a fost transformată într-o mică unitate sanitară având nr. 360, întreținută în totalitate din banii proprii.
A funcționat în București doar în perioada 1 – 13 noiembrie 1916, după care a plecat la Tecuci, apoi la Roman, unde s-a transformat în spital pentru îngrijirea bolnavilor de tifos exantematic.
Ea a urmat soțul peste tot, pe unde l-a aruncat soarta ostășească plină de nesiguranță și primejdii. Și-a urmat soțul și în Moldova, dedicându-se cu un devotament fără margini răniților și orfanilor.
În primăvara anului 1917, Clotilde Averescu a creat un orfelinat, care i-a purtat numele și unde au fost găzduiți două sute de copii.Tot în orașul de pe Siret apus bazele unei școli de menaj cu restaurant și a teatrului ,,Mărăști”
La Piatra Neamț a înființat o colonie pentru orfanii de război, unde au primit hrana, adăpost și instruire la peste 100 de copii care își pierduseră părinții, copii din Bacău și Putna.

Carte de vizită


A murit, așa cum relatează contemporanii fără să știe cineva că a suferit de o boală care a măcinat-o încet, încet.
potrivit presei vremii, corpul neînsuflețit a fost depus mai întâi la Caminul ,,Spiru Haret” din București. Duminică 28 mai 1934, a avut loc, la Bucuresti, un serviciu religios și mai apoi o ceremonie funerară. Mareșalul Alexandru Averescu a fost însoțit de fiica sa adoptivă, Silvia și de Petre Papacostea, secretarul său particular.
Guvernul a fost prezentat de primul ministru Gheorghe Tatarescu , Dr.C. Angelescu și Richard Franasovici. A mai luat parte P.P.Neculescu, Gheorghe I.Brătianu, Artur Văitoianu, Anibal, Teodorescu, Grigore Trancu-Iași și alții. Despre Clotilda Averescu au vorbit Valentina Focșa, ing. Alexandrina Petrescu, d-ra Maria Negreanu, profesorul Ionescu Boteni, P.P.Negulescu.

La moartea Clotildei Averescu


De asemenea, Clotilda Averescu a înființat la București ,,Cercul de gospodine”, unde domnișoare și doamne din păturile sociale înalte și nobilime, primeau prima noțiune ce și cum trebuie să facă o gospodină bună. Pentru dezvoltarea industriei casnice la nivelul țărilor occidentale, Clotilda a înființat un atelier, cum îi zicea ea, sub denumirea de ,,Roiul” .
Prietena sa de viață Rodica, a numit acest atelier fabrică deoarece după numărul de muncitori și producția ce o realiza era mult mai mare ca în unele fabrici.
În anul1930 a început la Câmpina construcția unui ,,Pension de odihnă” pentru copiii orfelinatelor și coloniilor orfanilor de război.
Alexandru Averescu a fost un om căruia i-au plăcut femeile, acestea jucând un rol important în viata sa. Clotilda, cu marea sa iubire pentru Alessandro,a trecut cu vederea peste aceasta situație, rămânându-i fidelă. La rândul său, Mareșalul a avut pentru Clotilda un adevărat cult și de aceea moartea ei l-a zguduit profund.
La 26 Mai 1934 în spitalul clinica din Bucuresti ,,dr.Gerota”, a murit glorioasa Prima Dona a Operei din Milano, Clotilda Caligaris Mareșal Averescu.


În seara aceleiași zile, trupul neînsuflețit al credincioasei soții a Mareșalului a fost transportat la Drobeta Turnu Severin, la conacul din mijlocul celebrei podgorii din Halânga.
Luni, 29 mai, 1934, în cadrul unei ceremonii simple și scurte (nu s-a rostit nicio cuvântare, a avut loc înhumarea.
Toate operele de binefacere înfăptuite de aceasta cea mai de seama românca, cum a fost numita Clotilda Caligaris -Averescu, au fost finanțate de ea personal și de Mareșal, consemnându-se faptul că de-a lungul istoriei, nicio altă mare doamnă nu a făcut mai multe acte de caritate decât ea și mai ales, acte de caritate pentru sărmani și orfani.

Dr. Ing. Grigore Sebeș

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s