Hercule și cele 12 porunci primite de la Euristeu (IV)

***Hercule și cele 12 porunci primite de la Euristeu (IV)***
Hercule sau Heracles, fiul lui Zeus si al reginei Alcmena. El a fost mai puternic si curajos decat restul oamenilor și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul Heracleea, care comemora moartea lui Heracle, în a doua zi a lunii Metageitnion (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august).
Dându-și seama de originea divină a lui Heracle, Amfitrion a consimțit să-l crească în casa sa, alături de Ificles. Gelozia Herei față de Alcmena s-a manifestat însă de timpuriu, încă înainte de nașterea copilului. Fiindcă Zeus – ca să-și ocrotească viitorul fiu – făgăduise regatul Argosului primului urmaș care se va naște din Perseu, Hera a îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nașterile, să întârzie nașterea lui Heracle și să o grăbească în schimb pe cea a lui Euristeu, fiul lui Sthenelos. Datorită acestui fapt, Euristeu se naște la șapte luni, revenindu-i lui Argosul, iar Heracle e purtat zece luni în pântece de Alcmena.
Mânia Herei continuă să se reverse și după naștere, de data aceasta însă asupra copilului. Într-o noapte, când cei doi frați se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi șerpi cu gândul să-l ucidă pe Heracle. Fără să-și piardă cumpătul, Heracle, deși avea numai zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână și îi sugrumă, în timp ce Ificles, îngrozit, trezește toată casa cu țipetele lui. Este un semn în plus pentru Amfitrion cu privire la originea divină a copilului. El îl crește însă mai departe în casa sa, ca pe propriul său fiu. Când Heracle crește, el își înspăimântă părintele, ucigându-și dascălul, pe Linus, și acest fapt îl determină pe Amfitrion să-l trimită pe Heracle la țară să-i păzească cirezile.
Despre primele patru porunci ale lui Euristeu date lui Hercule, drept pedeapsă pentru uciderea propiilor fii, am scris în numerele trecute ale revistei noastre. Acum voi aminti de alte trei porunci, pe care Hercule le-a primit în ordine cronologică și pe care l-ea dus cu bine la bun sfârșit.


Curăţarea grajdurilor lui Augias, cea de-a cincea poruncă
Euristeu i-a poruncit lui Heracle să cureţe într-o singură zi grajdurile lui Augias, regele din Elida, care adăposteau trei mii de vite şi nu fuseseră curăţate de treizeci de ani. Fără să pomenească de Euristeu şi de poruncile sale, Heracle i s-a înfăţişat lui Augias, oferindu-se să-i cureţe grajdurile şi cerându-i în schimb cea de-a zecea parte din vitele sale. Augias a acceptat şi Heracle, luându-l cu sine ca martor pe Fileu, fiul regelui, a deviat cursul râurilor Alfeu şi Peneu, făcându-le să treacă prin grajduri şi curăţându-le astfel într-o singură zi. Când Augias a aflat însă că Heracle curăţase grajdurile din porunca lui Euristeu, a refuzat să-i dea a zecea parte din turmele sale, aşa cum făgăduise, în ciuda mărturiei lui Fileu, care a fost alungat de tatăl său. Dintr-o epocă următoare datează invazia Elidei de către Heracle, care i-a omorît pe Augias şi pe fiul acestuia şi a instaurat jocurile olimpice.


Cea de-a șasea poruncă- Uciderea păsărilor stimfaliene

Aceste păsări vorace, crescute de Ares, aveau gheare, aripi şi cioc de bronz, îşi foloseau penele ca săgeţi şi se hrăneau cu carne de om. Trăiau pe malul lacului Stimfalos din Arcadia, iar Heracle a primit poruncă de la Euristeu să le alunge. El a fost ajutat de Atena (care apare alături de erou şi în iconografia tradiţională legată de această muncă); zeiţa i-a dat nişte clopoţei de bronz, cu care Heracle a făcut păsările să se ridice în zbor, omorându-le apoi una câte una cu săgeţile sale. Potrivit unei alte versiuni, păsările nu au fost ucise, ci doar alungate şi s-au mutat pe o insulă, unde au fost găsite de Argonauți.


Prinderea taurului din Creta, cea de-a șaptea poruncă
Dupa uciderea Pasarilor Stimfalide, eroul nostru a primit o insarcinare mai primejdioasa. Euristeu l-a trimis afara din Elada, în regatul lui Minos din Creta, minunata insula unde a copilarit Zeus insusi. Acolo se afla un taur alb ca spuma marii, trimis de insusi Poseidon pentru a fi sacrificat de Minos în numele lui. Dar regele, fermecat de frumusețea bestiei, a sacrificat alt taur în locul acestuia. Mâniat din cauza acestei jigniri, Poseidon a făcut ca animalul să turbeze şi să provoace pagube mari în insulă. Tradiţia spune că de acelaşi taur s-a îndrăgostit regina Pasifae, care a zămislit cu el Minotaurul. Heracle a primit poruncă să-l prindă, ceea ce a şi făcut, ducându-i taurul lui Euristeu; animalul a redevenit însă liber, iar în legendele despre Tezeu îl regăsim astfel, în ţinutul Maraton. Ochii îi ardeau ca văpaia focului veșnic, mugea înfiorător, străbătea toată Creta călcand-o sub copitele, mușca oameni și animale iar cu coarnele strica locuințele, grădini, grajduri și livezi.
După o luptă aprigă, eroul a pus taurul la pământ si, legând-o fedeleș, a adus-o în Elada. Dar Euristeu, când a văzut cât de fioros e acest taur, s-a speriat și a poruncit să fie eliberat îndată și dus de pe pămanturile Eladei.
( va urma)
Autor: Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s