***Mehedinți. Cetatea Grădețului- simbolul unei civilizații care se vrea pierdut***
Istoria a multor cetăți vestite aflate pe teritoriul românesc s-a pierdut în negura vremurilor, fie din cauze naturale, fie pentru că unii istorici sau arheologi au cercetat superficial un anumit edificiu, dându-i interpretări menite să cosmetizeze adevărata istorie și valoare națională. Acest lucru s-a întâmplat și cu Cetatea Grădețului, situată pe Platoul Geoparcului din Mehedinți.
Printre cetățile preistorice aflate pe teritoriul țării noastre se află și Cetatea Grădețului, aflată în comuna Godeanu pe Platoul Geoparcului Mehedinți, în momentul de față găsindu-se doar sub forma unor ruine în stare de degradare. Despre ruinele acestei fortificații, mulți iau drept punct istoric datele prezentate de istoricul Cezar Bolliac, în peregrinările sale din anul 1869. Acesta publicat impresiile și teoriile sale într-o lucrare apărută chiar în acel an sub denumirea „Excursiune arheologica în anul 1869“, Bucuresti, 1869.
În acea lucrare, referindu-se la fortificația de pe Muntele Grădețului, afirma că avem de-a face cu o fortificație dacică. La baza teoriei stă denumirea dată de localnici, „Zidina Dacilor“, cât și asemănarea aparentă, ca amplasare și tip de zidire, cu fortificațiile dacice din Munții Orăștiei.
Între anii 1964-1965, primele săpături arheologice sistematice au fost efectuate de prof. Alexandru Bărcăcilă, descriind fortificația dacică spunea că este de forma: ,,Unui poligon neregulat în suprafață de 25 x 40 m, cu unele laturi rotunjite, având orientarea nord-vest – sud-est, pliată pe forma dealului. Zidul de incintă, cu o grosime variind între 2m si 2,50m, era construit din bolovani de sist sparți neregulat, prinși cu mortar din var și nisip cu bobul mare. Calitatea inferioară a mortarului, precum și neatenția la așezarea bolovanilor induce ideea unei fortificații făcute în grabă, ca urmare a unor necesități de apărare imediată.
Poarta, situată pe latura de sud a incintei, era încadrată de ziduri groase de 3m. Aici s-au găsit urme de modificare ulterioară (probabil datorită stricăciunilor suferite în urma luptelor) prin îngustarea deschiderii porții adăugându-se un perete de piatră spartă pe una din margini. Aceiași reparație ulterioară se observă la întregul colț sud-est al porții. Aceste reparații au fost făcute în cea mai mare grabă, probabil chiar în timpul unui asediu, căci materialele folosite, precum și tehnica de îmbinare sunt absolut primitive neasigurând în nici un fel vreo duritate a lucrării.”
Traseul către ruine pornește din satul Schitul Topolniței, comuna Izvoru Bârzii, imediat după podul peste pârâul Stilbița. Aici, la intersecția drumurilor găsim Taverna Grădețului, unde putem să ne răcorim, înainte de a urma un indicator care ne îndreaptă spre Cetatea Grădețului, Pădurea Borovăț și satul Păunești din comuna Godeanu. Drumul este pietruit și consolidat care urcă destul de susținut printre stânci, brazi și stejari. După aproximativ 1 km, un nou indicator ne îndreaptă, nu departe spre ruinele aflate în stânga.
Cetatea Grădețului și Dochia, sora lui Decebal
Se spune că Traian s-ar fi îndrăgostit de frumoasa și viteaza Dochia, sora regelui Decebal, într-un din luptele dintre cei doi pe teritoriul Daciei. Potrivit autorului latin Dio Cassius, prințesa venise în ajutorul fratelui său cu o armată condusă chiar de către ea, însă inferior numerică dușmanilor. Totuși, a reușit să omoare foarte mulți dușmani, salvând situația, cel puțin pentru o perioadă.
Impresionat de curajul și vitejia Dochiei, Traian și-ar fi dorit-o de soție, încercând în acest fel să facă pace cu Decebal. Însă nici Dochia, și nici marele rege Decebal nu au acceptat un altfel de aranjament cu dușmanul lor, așa că au refuzat.
Frumoasa prințesă ar fi fugit prin munți, spre vest până la ,,Zidina Dacilor”, sau Cetatea Grădețului, așa cum este cunoscută azi, pentru a se ascunde de Traian și a nu fi luată cu de-a sila.
Unele legende spun că Dochia s-ar fi rugat lui Zamolxis să o transforme în stană de piatră pentru a nu fi găsită, însă o scenă sculptată pe Columna lui Traian, îl înfățișează pe acesta întinzându-i mâna politicos pentru a o trece Dunărea în corabia sa.
Autor. Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș
SEMNALUL ORA-S 