Picătura de cultură. DE VORBĂ CU EMINESCU

***Picătura de cultură. DE VORBĂ CU EMINESCU ***

Ce dor mi-a fost bădie, de mult să te-întâlnesc,
Doream de țara noastră în taină să-ți vorbesc!
De ziua ta, confrații, prin vers ți-aduc regrete
Eu, mi-am dorit de vorbă să stăm mai pe-îndelete!


Tu ești și-acum aici,ești veșnic printre noi,
Că ai rămas de-a pururi, erou printre eroi,
Nu te-am uitat Arhanghel, al strofei românești,
Copil al națiunii plecat din Ipotești!


Statornicie-n lume, nici când tu n-ai avut,
Din înălțimi cerești, venita-i pe pământ,
Ai fost și ești LUCEAFĂR ce într-una strălucești,
Și-acuma printre stele, mereu călătorești!


Căci prin LUCEAFĂR, geniu, ai devenit de mult,
LUCEAFĂR printre stele, LUCEAFĂR pe pământ!
De-acolo, din ASTRALUL OȘTIRILOR CEREȘTI,
Cu dor și jale-n suflet, la țara ta privești!


Nemuritor, din steaua ce-n versuri o cântai,
Privești sper țara ta, spre colțul scump de rai,
Spre râul care curge, așa cum l-ai lăsat,
Și care-n veci te plânge, nici el nu te-a uitat!


Spre codrii de aramă, ce-acuma s-au rărit,
Pe care lotrii vremii mereu i-au jefuit!
Pădurea de argint, ce cândva-ți glăsuia,
Doar buturugi bădie, au mai rămas din ea!


Și s-ar putea chiar teiul și plopi-ți fără soț,
Să fie jefuiți, de s-o găsi vreun hoț!
Că sunt așa de mulți de-afară tot veniră,
Cu-ai noștri laolaltă mereu se îmbogățiră!


Și am ajuns bădie, străini la noi în țară,
Și mulți din noi plecară de foame să nu moară!
Iar cei care-au rămas, se scaldă în nevoi,
Mai nou, să știi bădie că-i molimă la noi!


Și stăm închiși în casă, iar dacă mai ieșim,
Nu știm cu măști pe față cu cine mai vorbim!
M-ai întrebat de Samson, de Dalila, curtezane,
Astăzi le găsești pe-oriunde, nu prin marile saloane,


Cum erau pe-atunci la modă, doar la curțile domnești,
Prin trăsurile cochete și prin case boierești !
Acuma la noi boierii, îmi e teamă să-ți vorbesc!
Sunt doar hoții și șmenarii, care te jefuiesc!


Ei, acum sunt spuma țării, ei și divele cochete,
Ce le-au strâns de pe șosele, de prin cluburi și boschete,
Și le plimbă-n largul lumii,din ai țărișoarei bani,
Clica asta de netrebnici,de ratați și de golani!


Caci și-acum mai sunt Dalile, ce pe proști îi șmenuiesc,
Și din munca și sudoarea celor mulți, se zbenguiesc!
Și-acum spumegă desfrâul cum era și-n vremea ta,
Iar prin sfatul țării mele tot aleși de tinichea!


Care sforăie dormind și aplaudă frenetic,
Când pe la pupitru țipă, sau vorbește vreun bezmetic!
„Patrioții” ne fac legi, ne vorbesc filosofie,
Ne pun biruri cât mai mari și ne bagă-n sărăcie!


Asta vream să-ți spun bădie și-ar mai fi multe de spus
Dar din câte mi se pare ți ție ți-a fost de-ajuns!
Curățe-se temelia, răului din astă țară,
Și prin vămile-înălțimii , tu din nou în ea coboară,


Și alină suferința, cu iubire din ASTRAL,
Cum doreai „să fiarbă vinul și să spumege-n pocal”!
Și cu îngerul de pace, tu unește-ne-n frăție,
Visul ce tu l-ai visat, pentru „DULCEA ROMANIE”!


De ION ANUNȚA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s